Când ți-am venit în casă, n-am așteptat Maria
să-mi speli și tu cu lacrimi picioru-nsângerat,
nici ți-am adus aminte de toată datoria,
dar să Mi-l speli cu apă, Marie-am așteptat.

Când am căzut pe moarte, n-am așteptat străine
să umbli pentru Mine drum lung și depărtat,
nici ți-am adus aminte ce-am mers Eu pentru tine...
dar să-Mi trimiți o vorbă, străine-am așteptat.

Când a venit furtuna, n-am așteptat, barabe,
să-ntoarceți Oastei sfinte tot ce i-ați datorat,
nici v-am adus aminte a voastre urme slabe
dar să nu-i dați paharul cu fiere-am așteptat.

Greșeli din neștiință, mai poate-avea oricare
dar cele cu voință și gândul necurat,
rămân păcat de moarte, și veșnic n-au iertare,
oricine moare-n ele, e-un veșnic blestemat!